Plantele au protejat planeta împotriva înghețului absolut

În ultimii 800.000 de ani, Pământul a înghețat și s-a dezghețat în decursul a opt ere glaciare, ultima durând zeci de mii de ani. Se pune întrebarea de ce nu a înghețat planeta noastră o dată pentru totdeauna?


Ar trebui să fim cu toții fericiți ca nu s-a întâmplat așa pentru că în perioadele dintre glaciațiuni avem ocazia să facem agricultură, urbanizare, canalizare, să stăm la soare. Civilizația umană a apărut întrucât un factor a inversat un trend de răcire care exista acum 20.000 de ani.

Un nou studiu, publicat în Nature Geoscience, afirmă că acel factor a fost reprezentat de plante. Mai precis, un proces complex prin care plantele erodează anumite roci, acestea elimină o parte din dioxidul de carbon din atmosferă, lăsând doar cantități suficiente pentru a se capta căldura soarelui și pentru a aduce vara înapoi.

În cursul istoriei sale de 4,5 miliarde de ani, Pământul a avut tendința de a se încălzi, erele glaciare fiind fenomene destul de rare, care aveau cauze diverse. Spre exemplu, înclinația axei planetei noastre față de soare se poate modifica, iar Polii primesc mai puțină căldură. Orbita se poate balansa mai departe de soare. Mișcarea continentală poate crea modificări în curenții oceanici sau genera un aliniament muntos care să întrerupă curentul atmosferic.

Cea mai recentă eră glaciară, cunoscută sub denumirea de Pleistocene, a început acum 2.6 million milioane de ani și a fost formată dintr-o serie de glaciațiuni mai mici, de 10-20.000 de ani, întrerupte de perioade dintre glaciațiuni, destul de scurte, cu temperaturi calde, așa cum trăim în prezent.

Cheia studiului menționat stă în analizele dioxidului de carbon făcute în Antarctica. Gheața de acolo este atât de veche încât înregistrează toate nivelurile compusului chimic din ultimii 800.000 de ani. “Știm cu toții că temperatura și nivelul dioxidului de carbon urcă și coboară împreună în cele opt ere glaciare” a declarat Eric Galbraith, co-autor al studiului și paleoclimatolog la Institutul Catalan pentru Cercetare și Studii Avansate din Barcelona, Spania.

“Însă, nimeni n-a observat că celor mai temperaturi în erele glaciare le corespundeau cele mai mici concentrații de CO2” a mai arătat Galbraith. Cu toate acestea, în situații de frig extrem, bioxidul de carbon poate face salturi mari la nivelul concentrației, fără să aibă impact asupra temperaturii. Cercetătorul spaniol a observat că nivelurile compusului chimic nu au scăzut niciodată sub 180 de elemente la milion, ceea ce înseamnă că altceva a împiedicat scăderea acestuia și înghețarea definitivă a Pământului.

Galbraith și coautoarea cercetării, Sarah Eggleston de la Universitatea Autònoma din Barcelona, au studiat prima dată apa din adâncul mărilor, care nu poate scădea fizic sub -2 grade Celsius și funcționează ca un rezervor de căldură. Dar au constatat că nu era suficient acest factor.

Au fost luate în calcul și alte ipoteze, inclusiv una formulată acum câțiva ani de fostul director al Institutului de Climă și Energie al Universității Yale, Mark Pagani, care sugera că plantele modifică gradul de eroziune al rocilor.

Deși conexiunea dintre roci și era glaciară nu este evidentă la prima vedere, geochimia vine cu explicații plauzibile. Când norii se formează în atmosferă, CO2 este dispersat în milioane de picuri de ploaie, care apoi ajung pe rocile silicate, care reprezintă aproximativ 90% din scoarța terestră. Rocile se dizolvă și formează o reacție, creând acid carbonic. Acesta ajunge apoi în cursuri de apă, râuri, oceane, unde organismele monocelulare folosesc carbonul pentru a-și face cochilii.

Ce rol au plantele totuși? De rădăcinile multor specii sunt prinse ciuperci minuscule, numite mycorize, care între altele, cresc gradul de erodare a rocilor.

Contestatarii schimbărilor climatice vor indica probabil acest studiu ca fiind un argument în favoarea ideii că și dacă vom încălzi prea mult planeta, avem niște salvatori vegetali.

“Bineînțeles că plantele cresc mai repede când e mai mult dioxid de carbon, dar rata lor de dezvoltare nu poate ține pasul cu emisiile realizate de oameni” a avertizat Galbraith. Mai mult, arată cercetătorul, acțiunea plantelor împotriva înghețului planetei noastre este de ordinul a mii de ani, pe când încălzirea se produce la scara secolelor. De asemenea, mecanismele geofizice, chimice și biologice implicate în modularea temperaturii pe Pământ funcționează diferit când planeta e înghețată față de situația când este încălzită în ritm rapid.

Comentariile nu sunt permise.