Tirania “gândirii pozitive”, criticată de un profesor de la Harvard

Elogiile aduse de psihologi “gândirii pozitive” în ultimii 20 de ani au creat o adevărată isterie, aproape o nouă religie în societatea contemporană. Trăim sub tirania gândirii pozitive, dar asta nu ne face mai fericiți, ci doar mai săraci interior. 

Psihologul Susan David, profesor la Harvard Medical School, a publicat recent o carte în care demontează mitologia agresivă a “gândirii pozitive” și arată că forțarea notei în sensul “obligației de a fi pozitiv” cu orice preț nu asigură fericirea.

Gândirea pozitivă vine la pachet cu evitarea emoțiilor: pune un preț exagerat pe gândire, când e mult mai productiv să te confrunți cu stările emoționale prin care treci, să le înțelegi și să alegi conștient să mergi mai departe.

Pentru psihologul american, este mai important să privim cu atenție experiențele noastre interioare – chiar dacă sunt stări de neliniște, furie, tristețe, durere – decât să le expediem pripit doar pentru că nu respectă porunca de a fi pozitiv.

Cei care adoptă în mod forțat linia pozitivității evită să privească realitatea în față. Se spune “gândește pozitiv și totul va fi bine”. Este o ascundere în spatele unui paravan artificial, crede Susan David.

Lucrurile stau altfel: singurul lucru care este garantat în viață este că nu întotdeauna lucrurile vor merge bine. Ești sănătos până când începi să fii bolnav. Ești cu persoana pe care o iubești până când nu mai ești. Ne aflăm inevitabil în situații în care simți furie, tristețe, durere etc.

“Prin teoria că gândurile noastre sunt responsabile pentru sănătate noastră, pentru starea de bine și pentru realitatea în care trăim, supraevaluăm puterea gândirii și îi facem pe oameni să se simtă vinovați când ceva rău li se întâmplă. Nu ai fost suficient de pozitiv, de-asta ești bolnav…”

Dacă nu ajungi să procesezi și emoțiile dificile, să navighezi printre ele și să fii confortabil cu întreg spectrul emoțional uman nu vei învăța să fii rezistent la șocuri, crede David. Fără antrenament și experiență în gestionarea emoțiilor vei fi prins cu garda jos.

Psihologul de la Harvard, care a acordat un interviu în Washington Post după apariția cărții, crede că presiunea culturală puternică pe fericire și gândire pozitivă ne face de fapt mai puțin rezistenți la șocuri. În schimb, fluxul de gânduri, sentimente și istorii personale care alcătuiesc sinele nostru interior poate deveni cel mai bun profesor pe care-l avem:

Emoțiile noastre pun degetul pe rană și ne arată ce valorizăm cel mai mult. Abia apoi putem acționa în concordanță cu aceste valori pentru a ne apropia de sinele nostru — un sine mai vigoros, stabil, curios, curajos, empatic etc.

“Emoții ca tristețea, vina, furia sunt semnale pentru valorile noastre. Nu ne supărăm sau întristăm pentru lucruri de care nu ne pasă. Dacă ne interzicem din start aceste emoții, alegem să nu învățăm nimic despre noi înșine, ignorăm valorile noastre și ce e important pentru noi. În plus, experiența arată că dacă alungi gânduri și emoții negative sau dificile, ele se reîntorc amplificate”, mai spune Susan David.

Ideea de a alunga emoții pentru a fi fericit nu are sens: oamenii care își setează fericirea ca scop ajung de regulă să fie tot mai puțin fericiți. Fericirea este mai degrabă un efect al urmăririi lucrurilor care au valoare pentru noi. Cu alte cuvinte când faci ceva ce iubești te simți fericit. Dacă cauți fericirea în sine, ești sortit eșecului.

Comentariile nu sunt permise.