Ambiția obsesivă, cea mai în vogă maladie din timpurile noastre

Ambiția este percepută ca o virtute incontestabilă în zilele noastre, mai ales în lumea occidentală. Atunci când devine motorul vieții cuiva și are caracter obsesiv, ea este mai degrabă o boală psihică, spun psihologii.

Milioane de oameni sunt măcinați de imperativul și rigorile ambiției de a reuși în viață, dar nu își pun problema că ar putea fi vorba mai degrabă de o afecțiune mintală, camuflată de presiunea cu care societatea o încurajează sub toate formele, se arată într-un articol publicat pe site-ul Collective Evolution.

Simptomele ambiției sunt ușor de recunoscut: să fii consumat de ideea de succes, să te îndepărtezi de prietenii apropiați și de rude deoarece nu te ajută să obții succesul, să-i admiri doar pe cei care au obținut succesul, să asociezi valoarea cuiva cu poziția lui în societate sau cu bogăția. Toate astea sunt aspecte general răspândite în societatea actuală.

Ambiția este definită ca o dorință puternică de acumulare și distingere în societate, de obținere de putere, recunoaștere, glorie, bogăție. “Este o boală pentru că e o condiție anormală, o dereglare, o situație care alungă liniștea și pacea. Această interpretare poate să îi șocheze pe unii. Cum ar putea fi o boală tocmai calitatea cea mai importantă pentru obținerea succesului? Ceea ce cauzează boala este modul în care noi considerăm succesul și de aici ambiția de a-l obține”, se spune în articolul citat.

Dacă rogi pe oricine să spună rapid ce cuvinte îi vin primele în minte când se gândește la succes, vei găsi în 99% din cazuri unul dintre termenii bogăție, admirație, respect, putere, frumusețe, mașini.

Ce e greșit aici? Toate acestea sunt forme de validare externă. Țin de modul în care vrei să fii văzut de ceilalți și denotă o lipsă interioară. “Când nu simțim ceva înăuntru căutăm cu disperare să umplem golul cu ceva dinafară. Dar este doar o iluzie, este o căutare care nu aduce niciodată liniște și echilibru”.

Nefericirea este un flagel al societății în care trăim și nu poți să nu te gândești că una dintre cauze este tocmai modul în care definim succesul. Cultura în care ne naștem este una care ne învață să ne valorizăm în funcție de locul pe care îl ocupăm în societate, este centrată pe prestigiu social și influență și descurajează auto-cunoașterea și modestia.

Presiunea socială se vede în expresii cotidiene de genul “Trebuie să faci ceva cu viața ta, să reușești!” Un mare efort și presiune pentru a deveni altcineva, pentru a fi acceptat și admirat de ceilalți. Nimic despre a fi tu însuți și a deveni conștient de ceea ce ești și ce îți place să faci.

“Nevoia de a fi cineva în ochii celorlalți este un joc prostesc. Nu poți controla cum te percep ceilalți și ce cred ei cu adevărat despre tine. Dacă fericirea ta depinde de asta, este un drum sigur către dezamăgire. Succesul în viață înseamnă să îți găsești sinele adevărat și fericirea interioară. Să te auto-cunoști și să-i accepți pe ceilalți așa cum sunt”.

Nu este nevoie de ambiție pentru a obține asta, ci doar de o privire atentă în interior și în jur.

Comentariile nu sunt permise.