Mania selfie-urilor şi eroziunea memoriei

Eu, Eu, peste tot Eu. Obsesia contemporană pentru selfie este identică cu îndrăgostirea lui Narcis de propria reflecţie în apă din mitul antic, spun psihologii.

Camerele digitale ne-au îndepărtat de prezent. Colecţionarea unui număr colosal de fotografii la fiecare eveniment este invers proporţională cu abilitatea noastră de a ne aminti momentul mai târziu.

Psihologul Maryanne Garry de la Victoria University din Wellington, Noua Zeelandă susţine că fotografierea în exces ne distorsionează memoria. Ne amintim eronat ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. “Cred că problema este că oamenii renunţă să trăiască în prezent”.

Am pierdut magia fotografiei. Tonele de imagini sunt prea voluminoase ca să le procesăm. Ce ne vom aminti la bătrâneţe din trecutul nostru?

Este ceva rece, steril şi alienant în vizionarea comună a fotografiilor stocate în albumele de pe Facebook sau Google Store. E prea sec, prea efemer, scrie Jason Thomas.

Ca orice lucru consumat în exces, numărul mare de fotografii distruge ceea ce încercăm să capturăm; amintirile nu mai par la fel de memorabile ca în trecut. În tentativa de a fi originali, de a ne distinge între alte 300 de milioane de selfi-uri pe Instagram, ne pierdem în background.Textul întreg pe bigthink.

Comentariile nu sunt permise.