Senzația de “eu”, o iluzie creată de mintea inconștientă

Doi psihologi britanici propun o nouă teorie despre conștiință și relația sinelui conștient cu inconștientul: totul este un “truc” convenabil pentru dezvoltarea speciei.

Peter Halligan, profesor de psihologie la Cardiff University și David Oakley, profesor la University College London, specializat în hipnoză, sunt de părere că mintea inconștientă ne păcălește să credem în existența unui sine conștient și parțial autonom. Motivul este oarecum neașteptat.

Conștiința a evoluat pentru un bine general care ține de specie, nu de dragul indivizilor, spun psihologii. Nu este negată realitatea conștiinței, dar este pusă într-o altă lumină. Și i se sustrage orice control.

Pentru cei mai mulți dintre noi, existența eului conștient este atât de evidentă încât nu necesită nicio explicație. Sinele tău conștient e proprietarul realității tale private și acțiunile se nasc din alegerea conștientă.

Pe măsură ce se descoperă tot mai multe lucruri despre conștiință, cu atât e mai puțin evident rolul ei, spun cei doi savanți, citați de NewScientist.com.

De exemplu, măsurători ale activității creierului au scos la iveală că mușchii și anumite zone cerebrale sunt gata de acțiune pentru atingerea unui obiect înainte ca noi să fim conștienți de intenția de a face mișcarea respectivă.

După cum a susținut Jeffrey Grey și alți psihologi, conștiința apare pur și simplu prea târziu ca să influențeze procesele mentale care sunt relaționate aparent cu ea.

De unde vine acest puternic sentiment al sinelui? Este un produs al minții inconștiente și oferă un avantaj evolutiv care a fost dezvoltat pentru binele grupului social, nu al individului, afirmă cei doi britanici.

“O privire atentă asupra experienței conștiente arată cât de puțin control deții asupra ei sau asupra conținuturilor sale. Când te trezești dimineața, după absența nocturnă a conștiinței, sinele conștient se reinstalează fără efort. La fel, gândurile și amintirile vin deja formate și nu îți permit să exerciți un control efectiv asupra acelei experiențe: un tricou albastru rămâne un tricou albastru oricât de mult îți dorești să fie altceva”, scriu psihologii citați.

Cei doi cercetători au propus în urmă cu 15 ani ideea că eul conștient este o creație elaborată (complexă) și că tot ce experimentăm în conștiință a fost deja format în culise de către procese inconștiente (New Scientist, noiembrie 2000).

Informația relevantă este emisă de inconștient ca să formeze experiența conștientă.

Asta înseamnă că conștiența de sine, gândurile, sentimentele și intențiile sunt emise (broadcast) de procese inconștiente. La fel ca în experiența culorii albastre sau a sentimentului de tristețe.

“Susținem că experiența noastră, foarte reală, a conținuturilor de conștiință este o caracteristică a acestui proces intern de emisie (broadcasting) și deci conștiința de sine nu are nicio funcție cognitivă, generală sau specifică”, se spune în articol.

Controlul inconștient. Dacă acțiunile pe care le atribuim conștiinței sunt de fapt sub controlul proceselor inconștiente, de ce credem că avem un “sine” care deține controlul asupra funcțiilor cognitive?

Percepția sinelui este rezultatul a cel puțin două predispoziții psihologice automate, foarte puternice, arată cercetătorii.

1. Primul dintre ele: ideea de cauzalitate. Sistemele inconștiente de gândire generează credința că conștiința de sine și intenția noastră conștientă mută lucrurile. Face asta pentru a menține consistent scenariul cu privire la un sine aflat în control.

2. A doua cauză: predispoziția spre antropomorfism – atribuim caracteristici umane și intenționalitate animalelor și obiectelor neînsuflețite. Psihologii britanici cred că oamenii își antropomorfizează propria conștiință, atribuindu-i capacitatea de acțiune și semnificație.

Deși experiența conștientă se simte într-un mod personal, intim și real, noua teorie susține că este un produs al evoluției care oferă un avantaj evolutiv de supraviețuire pentru grupuri sociale mai largi și nu are ca miză individul.

“Credem că conștiința a apărut împreună au alte evoluții în procesele cerebrale care conferă un puternic beneficiu social pentru comunicarea gândurilor către alții. Ca să se realizeze acest lucru, era nevoie de generarea unui construct personalizat de tipul sinelui căruia i s-au atribuit abilitățile cognitive ale conștientizării și acțiunii, precum și percepția interioară a lumii”.

Scopul e deci comunicarea socială.

Comentariile nu sunt permise.