“Dumnezeu nu e cosmic, ci planetar. E singura ipoteză care decurge din știința modernă”

Un savant cosmolog din secolul 21 a plecat în căutarea unui Dumnezeu care să nu se bazeze pe “fabulațiile” din vechile credințe religioase, ci care să corespundă științei moderne.

În cartea ”Un Dumnezeu care să poată fi și real” (A God That Could Be Real), Nancy Abrams, “o ateistă căsătorită cu un savant faimos” (fizicianul cosmolog Joel Primack, cu care co-semnează o serie de articole și cărți științifice), se întreabă cum ar putea să arate un Dumnezeu care să fie totuși REAL, după toate descoperirile aduse de știința modernă.

După Copernic, știm că Pământul nu este centrul Universului. Planeta noastră e doar a treia piatră de la Soare, pe marginea unei galaxii spiralate, una dintre miliardele de galaxii din univers. După Darwin, știm că oamenii nu sunt puțin sub îngeri, ci puțin deasupra maimuțelor.  Acestea sunt doar două schimbări de paradigmă prin care știința a descentrat tradiționalele pretenții ale religiei.

“Toate ideile despre divinitate pe care le-am întâlnit până acum par sau imposibile din punt de vedere fizic sau vagi până la neantizare… A venit touși un moment în viața mea când am simțit nevoia unei puteri care să mă depășească“, spune autoarea.

Nancy Abrams a ajuns să își pună întrebările în momentul în care a avut o problemă de sănătate – a observat că ideea ajutorului venit din parte unei puteri superioare o ajuta să își revină, iar îndoiala că ar putea să fie doar un truc psihologic o readucea în starea de rău fizic.

Autoarea a identificat caracteristicile vechiului Dumnezeu, cel din religiile tradiționale, un dumnezeu care NU poate fi real, în opinia ei:

– Dumnezeu a existat înainte de univers;

– Dumnezeu a creat universul;

– Dumnezeu știe totul;

– Dumnezeu plănuiește tot ce se întâmplă;

– Dumnezeu poate răsturna orice lege a naturii;

De aici înainte, autoarea construiește o teologie pozitivă – și singura ipoteză care i se pare credibilă este aceea că Dumnezeu nu e cosmic, ci planetar —practic, un fenomen emergent al planetei Pământ.

Emergența divinității este de forma unui spirit al planetei, în lumina postulatului științific că suma părților e depășită de sistemul care le alcătuiește. Pentru Nancy Abrams, e singura variantă de divinitate cu șanse de a fi reală.

Autoarea vede acest tip de divinitate ca fiind asemănător inconștientului colectiv al lui C.G. Jung – o divinitate care acționează și este extrem de eficace și reală. Una dintre implicațiile acestei perspective este invitația la trezirea capacităților noastre “divine”, pe care le avem, dar de care nu suntem conștienți.

Comentariile nu sunt permise.