Despre nucleul violent al religiei. Cât de puternică e legătura dintre credinţă şi terorism?

Sunt probabil milioane de musulmani care împărtăşesc cu ISIS viziunea ultra-ortodoxă, curentul puritan din Islam numit Salafism. Însă lumea occidentală nu a declarat război acestei viziuni (ar trebui ca SUA să atace atunci Arabia Saudită, de exemplu), ci e în război cu acţiunile violente care decurg din interpretarea acestor credinţe. 

 

Este absurd să crezi că acţiunile extremiştilor musulmani sunt rezultatul exclusiv şi necesar al credinţei lor în Islam, spune Reza Aslan, autorul cărţii “Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth” şi profesor de scriere creativă la University of California, Riverside. Reza Aslan este, de asemenea, columnist pe site-ul CNN.

Atacul armat de la Ottawa, din 22 octombrie 2014, comis de un tânăr convertit recent la Islam, Michael Zehaf-Bibeau, a reaprins această dezbatere vie din Statele Unite cu privire la natura violentă a religiei în general, şi a Islamului în particular.

Nu este nicio îndoială că credinţele religioase personale ale unui om îi influenţează comportamentul, spune Reza Aslan. Însă e o greşeală să afirmi că există o conexiune cauzală necesară între credinţă şi comportament şi că acţiunile lui Zehaf-Bibeau au fost exclusiv rezultatul credinţelor sale religioase.

Persoanele care nu sunt familiare cu studiul religiei consideră evidentă relaţia directă dintre credinţă şi comportament. Însă, psihologii şi sociologii au demonstrat deja acest fapt: credinţele nu explică în mod direct şi cauzal actele săvârşite de oameni, iar comportamentul este rezultatul unei asocieri complexe de factori: sociali, politici, culturali, etici, emoţionali şi religioşi.

Cu toate acestea, mai sunt încă nume mari din gândirea contemporană, cum ar fi anti-teistul american Sam Harris, autorul best-sellerului “Sfârşitul credinţei”, care afirmă că anumite credinţe îi împing inevitabil pe oameni la acte de violenţă împotriva semenilor şi că “persoanele tolerante sunt îndreptăţite să-i ucidă, ca măsură de auto-apărare”.

Oamenii trebuie să creadă în ce vor, oricât de absurde sunt ideile lor, la fel cum trebuie să fie liberi să critice ideile care li se par absurde, spune Aslan. Este important, însă, ca atunci când aceste credinţe duc la acte de violenţă, ceilalţi oameni, de toate credinţele, să se unească pentru a condamna violenţa.

Un punct esenţial: violenţa religioasă este mult mai greu de contracarat atunci când oamenii aderă la prejudecata că există o “legătură directă între credinţă şi acţiune”.

De ce? Răspunsul e simplu şi logic: Când condamnăm o întreagă comunitate religioasă (Islamul, de exemplu) pentru că împărtăşeşte aceleaşi convingeri cu extremiştii, reuşim să-i îndepărtăm şi să-i pierdem tocmai pe oamenii cel mai bine poziţionaţi ca să combată acest extremism.

Comentariile nu sunt permise.