Ce citim pe „chipul” Lunii?

Dacă v-aţi întrebat cum de pe Lună apare un chip, atunci oamenii de ştiinţă au găsit un răspuns. “Trăsăturile” sale au apărut cu miliarde de ani în urmă.

 

Partea cea mai apropiată a Lunii are cratere mai mari decât cea îndepărtată. Acestea s-au format acum aproximativ patru miliarde de ani. Cele din planul mai apropiat formează ceea ce numim “chipul” Lunii.

“Din vremuri imemoriale, oamenii s-au uitat pe cer şi s-au întrebat ce a creat omul de pe lună” a declarat, Maria Zuber, profesor de geofozică la Institutul de Tehnologii din Massachusetts şi cercetător principal în cadrul Misiunii GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory, organizată de NASA.

“Ştim că petele închise la culoare sunt mari şi pline de lavă, bazine create de impactul cu asteroizi acum patru miliarde de ani. Datele furnizate de GRAIL ne demonstrează că atât zona apropiată, cât şi cea îndepărtată a Lunii au fost bombardate de corpuri de dimensiuni similare, dar au reacţionat în mod diferit”, se arată în comunicatul de presă preluat de CBS News.

În timpul ultimului “mare bombardament”, de acum aproximativ patru miliarde de ani, întregul sistem solar era lovit de o ploaie de asteroizi. Acest fapt este mai vizibil pe Lună decât pe planetele tinere la acea vreme, aşa cum este Pământul, întrucât plăcile tectonice ale Terrei şi eroziunea au şters cicatricile.

Oamenii de ştiinţă au analizat datele colectate de GRAIL, care a înconjurat Luna în intervalul ianuarie – decembrie 2012 şi au creat o hartă cu scoarţa Lunii, notând grosimea din fiecare zonă. Rezultatele au arătat că scoarţa din zona mai apropiată de Pământ e mai subţire.

Apoi, au cercetat activitatea vulcanică de pe Lună şi temperaturile interne. Temperaturile de la suprafaţă din zona mai apropiată de planeta noastră sunt mai mari, fiind mai uşor de avariat la impactul cu asteroizii.

“Simulările de impact demonstrează că atunci când acesta are loc într-o zonă fierbinte, cu o crustă subţire, aşa cum avea Luna la început în emisfera apropiată, se pot crea bazine cu diametrul de două ori mai mare decât în zonele cu o crustă mai rece, representative pentru emisfera îndepărtată” informează NASA.

Prin urmare, Luna are acest “chip” nu atât datorită impactului cu un asteroid, cât din pricina temperaturilor interne şi activităţii vulcanice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentariile nu sunt permise.