Cum se justifică fascinaţia oamenilor pentru macabru?

Apropierea sărbătorii Halloween-ului e un bun moment pentru a ne întreba de ce simt oamenii uneori plăcere în faţa fricii.

 

 

Societatea occidentală savurează conotaţiile sinistre ale Halloween-ului cu un fel de încântare răutăcioasă, dar cum se justifică, totuşi, fascinaţia oamenilor pentru macabru, se întreabă Nathalia Gjersoe, într-un articol publicat de The Guardian.

Atracţia pentru case bântuite şi filme de groază s-ar putea explica prin faptul că putem contempla aceste lucruri care ne înspăimântă în siguranţă, având totul sub control. Monştrii personifică frici intangibile şi în aceste producţii de cinema le vedem punctele slabe: zombii pot fi împuşcaţi, vampirii înjunghiaţi, bestiile domesticite.

La un anumit nivel, creierul nu ia în seamă diferenţele dintre fantezie şi realitate. Deşi avem convingeri despre modul în care sunt lucrurile (beliefs), filosoful Tamar Gendler crede că avem şi reacţii fizice instinctuale (aliefs) la ceea ce lucrurile par a fi.

Adulţii care se uită la un film horror pot să creadă că sunt feriţi de maniacul pe care îl privesc, dar la un moment dat pot simţi că aceea este o ameninţare reală. Distincţia aceasta filosofică este oglindită de reacţiile fizice ale oamenilor în faţa unor scenarii înfricoşătoare, chiar dacă ştiu că sunt ficţiune.

Când ceva ne sperie, acest fenomen este procesat în creier într-o zonă denumită “nucleu amigdalian”, care controlează emoţiile puternice. Astfel, au loc două reacţii în creier: una mai lentă, prin care informaţiile sunt transmise către lobii frontali, unde oamenii evaluează fenomenul şi constată că nu sunt în pericol pentru că ceea ce i-a speriat este la televizor, iar efectele speciale nu sunt foarte convingătoare.

Totuşi, nucleul amigdalian activează simultan şi un răspuns rapid şi furios de tipul “luptă sau dispari”, în eventualitatea că ameninţarea se dovedeşte a fi reală. În trei secunde, creierul a stimulat eliminarea a aproximativ 30 de hormoni diferiţi. Producerea insulinei este stopată, crescând nivelul de glucoză din sânge pentru a avea mai multă energie. Începem să respirăm mai repede, luăm mai mult oxigen, inima ne bate mai tare şi îl pompează în muşchi.

Se poate spune că adulţilor le place să fie speriaţi pentru a deveni conştienţi de propriile capacităţi şi pentru a afla că nu sunt în pericol în mod real. Mai mult, sunt eliberaţi hormoni cum ar fi endorfina şi dopamina, care generează plăcere. În situaţii de urgenţă, aceştia sunt folosiţi pentru reacţia de apărare, însă când nu exisă niciun pericol ei contribuie la senzaţia de excitare.

Totuşi, pentru copii lucrurile nu stau similar, ei sunt mai sensibili la scenariile de groază întrucât au mai puţină experienţă în privinţa acestor formate şi nu se liniştesc uşor. Lobii frontali, cei care sunt răspunzători de raţionalizarea situaţiilor înfricoşătoare, sunt mai puţin dezvoltaţi la copii. Aceasta înseamnă că reacţiile lor de răspuns automat la stimuli cum sunt frica pot apărea mai greu. Eliberarea de cortizol în timpul reacţiilor la stimuli de frică, fără un control al lobilor frontali, determină recurenţa fricii şi după ce a trecut evenimentul. Aşa se explică faptul că micuţii au aceleaşi coşmaruri mai mult timp după ce au văzut un film horror.

Totuşi, celor mici, asemenea adulţilor, le place să trăiască sentimentul de spaimă. Paul Bloom, de la Universitatea Yale, le-a pus unor copii de patru şi cinci ani filmuleţe cu alţi copii care urmăresc filmuleţe vesele, plictisitoare sau de groază şi i-a întrebat ce le-ar plăcea lor să vadă. Deşi majoritatea au spus că ar vrea să vadă creaţii vesele, pe locul doi s-au situat cele horror. Prin urmare şi copiilor, ca şi adulţilor, le place mai degrabă să fie înfricoşaţi de ceva decât să fie plictisiţi, notează autoarea britanică.

Aşadar, plăcerea pe care o resimt unii oameni în faţa terorii poate fi identificată încă din copilărie. Pe măsură ce ne maturizăm neurologic şi psihologic devenim mai capabili să facem faţă ameninţărilor imaginare. Este posibil să căutăm stimuli de tipul fricii pentru a experimenta plăceri.

 

Comentariile nu sunt permise.