Sunt religiile raţionale? E ca şi cum ai întreba dacă au gust de suc de portocale

Raţionalitatea religiilor este o falsă problemă. Religia răspunde unor nevoi izvorâte din natura lumii şi din noi, spune editorialistul britanic Andrew Brown în publicaţia The Guardian.

 

Dezbaterile privind raţionalitatea sunt complet irelevante când vorbim de religii, crede scriitorul britanic, autor, între altele, al cărţilor “Războaiele lui Darwin” şi “La început a fost viermele”.

Să presupunem că avem o controversă despre substanţele chimice, dacă sunt nocive sau nu. Cu siguranţă majoritatea oamenilor vor fi de acord că există chimicale nocive. Vor plăti în plus pentru a le evita, după cum vor plăti suplimentar pentru a evita roşiile modificate genetic. Această dezbatere ar fi una dificilă, însă este obligatoriu ca participanţii la discuţie să înţeleagă chimia.

“Am participat recent la o dezbatere privind religia la Universitatea York cu chimistul şi ateistul Peter Atkins şi am suferit o înfrângere zdrobitoare, mărturiseşte Brown. Însă am simţit că toţi cei care denunţă religia nu ştiu nimic despre ea. Aşa cum prin chimicale oamenii înţeleg cel mai adesea substanţe nocive produse din uleiuri şi adăugate în şampoane, tot la fel pentru majoritatea oamenilor religie înseamnă “creştinism” sau “islam””, scrie Brown.

Dacă întrebi un tânăr din clasa de mijloc din Marea Britanie dacă lumea ar fi mai bună fără creştinism sau islam, cu siguranţă ar răspunde afirmativ.

Tot ce ştiu aceşti tineri despre cele două religii este că practicanţii moderaţi se opun practicilor sexuale, ceea ce e absurd dar nu ceva ce produce rău, în timp ce extremiştii sunt şi lipsiţi de sens şi răi. Oricum, nu cunosc mulţi credincioşi, nu interacţionează cu ei la nivel social. Studenţii care sunt credincioşi înflăcăraţi sunt cel mai adesea evitaţi de colegii “normali”.

Problema este că având aceste concepţii, oamenii nu se mai gândesc la religie în general. Astfel se ajunge la confuzia teribilă între credinţele religioase şi iraţional. Aceşti oameni presupun că tot ceea ce nu este raţional trebuie să fie automat iraţional şi uită că sunt foarte multe domenii în care raţionalitatea e complet irelevantă.

“A întreba dacă religiile sunt raţionale e ca şi cum ai întreba dacă ele sunt verde pal sau dacă au gust de suc de portocale”, argumentează Andrew Brown.

Respingerea religiilor pe motiv că sunt iraţionale are la bază convingerea complet nefondată că tot ceea ce le înlocuieşte trebuie să fie mai raţional.

Dacă ceva înlocuieşte o religie, va avea acelaşi rol, ceea ce o va transforma tot într-o religie, crede Brown. Religiile răspund unor nevoi sociale şi individuale şi apar din modul în care este construită lumea noastră şi din felul în care evoluăm noi.

Este de neînţeles cum pot fi darwiniştii atât de optimişti, mărturiseşte autorul articolului. Ei explică cu voioşie cum religiile promovează formarea de grupuri de oameni, fără a se întreba dacă aceasta este o strategie de succes. În mod evident este. În schimb, se întreabă dacă eliminând liderii acestor grupuri am putea elimina şi grupurile formate. Acest mod de a gândi trebuie eliminat din mediul universitar, sau cel puţin evitat, îşi încheie autorul britanic pledoaria.

Comentariile nu sunt permise.