Care e legătura dintre IQ şi credinţa în Dumnezeu. Ce spun studiile din ultimii 100 de ani

Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât e mai mică probabilitatea de a crede în Dumnezeu, se spune într-un raport care sintetizează studiile făcute în ultimii 100 de ani.

 

Concluzia psihologilor Miron Zuckerman şi Jordan Silberman de la University of Rochester şi a lui Judith Hall de Northeastern University, publicată în revista Personality and Social Psychology Review, se bazează pe analiza sistematică a 63 de studii realizate între 1928 şi 2012, în cadrul cărora au fost analizaţi mii de subiecţi.

Majoritatea studiilor au luat în considerare persoane cu un IQ peste medie. Concluzia: cei mai dotaţi din punct de vedere al inteligenţei erau mai puţin înclinaţi către sentimente religioase.

O linie de cercetare a fost iniţiată de psihologul Lewis Terman de la Stanford University în 1921. Au fost selectaţi atunci peste 1.500 copii cu un IQ mai mare de 135. Datele din raport au fost folosite şi în studii din 1995 şi 2005  – concluzia: “termitele” (aceşti copii supradotaţi) erau mai puţin înclinaţi să creadă în ideile religioase decât publicul general.

Potrivit autorilor, inteligenţa este definită ca “abilitatea de a raţiona, planifica, soluţiona probleme, de a gândi abstract, de a înţelege idei, a învăţa rapid şi de a învăţa din experienţă”.

Religiozitatea este definită ca implicarea în anumite aspecte ale religiei – credinţa în supranatural, oferirea de daruri unor fiinţe superioare, ritualuri în concordanţă cu credinţa religioasă. Alte semne ale religiozităţii – mersul la biserică sau afilierea la organizaţii religioase.

Explicaţiile propuse în studiu pentru faptul că oamenii mai inteligenţi sunt mai puţin religioşi:

1) aceştia se conformează mai puţin presiunii sociale şi, implicit dogmelor religioase;

2) nu sunt dispuşi să accepte lucruri care nu sunt verificate din punct de vedere empiric şi care nu respectă 100% explicaţiile logice;

3) inteligenţa suplineşte exact funcţiile pe care religia le are în cazul oamenilor religioşi: aceste funcţii sunt, potrivit autorilor, senzaţia de control, disciplina de sine, părerea bune despre sine şi nevoia de ataşament.

În toate aceste cazuri, inteligenţa ar acţiona ca un substitut pentru religie, înlocuind nevoia unei intervenţii divine.

Ce nu se spune în raport este dacă oamenii din ultimii 100 de ani sunt mai inteligenţi decât cei care au trăit în secolele anterioare şi cum se explică anomaliile unor genii ştiinţifice care au crezut în Dumnezeu – de la Kepler, Newton şi Maxwell până la Max Planck şi Einstein.

Comentariile nu sunt permise.